20
Jul
2009
Artmania 2009 - Ziua a doua
Sâmbătă, 18 iulie, am fost la Sibiu la festivalul Artmania. Anul ăsta m-am trezit mai devreme ca anul trecut că vreau să merg, așa că mi-am aranjat cazarea la o pensiune mai apropiata de centru.
Pe la vreo două dupămasa am plecat prin centru să mănânc, să fac o poză, în mare să-mi omor timpul liber dinaintea concertelor. Mă așez la o terasă, vine chelnărul, îmi ia comanda și după doup minute vine să-mi spună că au rămas fără bucătar. Beau un suc, așa să nu mă scol direct de la terasă, îl plătesc și mă mult în altă parte. Aici, meniu foarte restrâns, m-am ridicat repede și mi-am continuat căutarea. Într-un final am găsit o altă terasă unde am mâncat o pizza, după care mi-am dus aparatul foto inapoi la pensiune.
Revenit in piața mare, am intrat țn incinta festivalului. Pac pac, dau biletul, primesc o brațară și mă pun să-mi caut un loc cât mai bun pentru vizionarea scenei. Între timp, mi-am mai luat un suc, și au început cei de la Subscribe concertul. De la început am rămas impresionat de sonorizarea împecabilă ce oferea un nivel foarte ridicat de decibeli.
S-au zbânțuit cei de la Subscribe pe scenă, mai grohăieli, mai versuri ușor de înțeles, iar după vreo oră au terminat concertul. Mi-a plăcut dinamica lor pe scenă, au fost foarte activi, deși publicul încă nu se adunase într-un număr așa mare.
După vreo jumate de oră, au apărut cei de la Pain. Decorul scenei s-a modificat un pic între timp, iar eu parca m-am obișnuit cu volumul sonorului. Au făcut spectacol mai fain decât cei de la Subscribe, dar mă și așteptam la așa ceva.
În schimb, Nightwish m-au surprins plăcut. Imediat cum au terminat cei de la Pain, s-a curățat scena și au început pregătirile pentru show-ul de final. Toti participanții au rămas uimiți când au văzut pregătirile pirotehnice de pe scenă. Foc, artificii, lumini, toate sincronizate perfect pe ritmurile muzicii. Un spectacol cum mai rar vezi pe meleagurile noastre. Singurul reproș ar fi că s0a terminat cam repede, pe la 11:30.
Cu urechile încă țiuind de la concert, am hotărât că e destul pentru o zi, așa că m-am retras în camera de la pensiune și am făcut un rezumat mental al zilei, cu zâmbetul pe buze, într-o stare de surzenie temporară. A meritat! Ne vedem și la anu. Până atunci mai e peninsula …