Alternative Vision

Fiind copil, monștri visam

Saptamâna asta am rămas câteva zile singur în apartament. Într-o seară, pe când m-am pus să mă culc, m-am uitat pe fereastra de la cameră pe care se vede curtea si câteva clădiri de la Elba. Cum serile trecute s-au cam lăsat cu furtună mi s-a părut un peisaj destul de sinistru, cu pomi in mișcare ce proiecteaza un joc de umbre periculos pentru o imaginație bogată pe pereții camerei. Normal că nu m-au mai speriat umbrele, doar ca mi-am adus aminte de o metodă foarte bună pe care am aplicat-o în copilărie să-mi combat imaginația prea bogată și jucăușă în orele târzii din noapte.

Ca și restul copiilor de vârsta mea visam și eu monștri de sub pat, din dulapuri, de pe geam, și am ajuns o bună perioadă de timp să dorm cu o veioză aprinsă toată noaptea. Asta până când mi-am dat seama de un lucru: totul e în mintea mea. Cel mai mare pas l-am făcut, trebuia doar să găsesc metode de a-mi inhiba imaginația prea bogată, suprastimulată de tot felul de desene animate pe care le urmăream cu sufletul la gură.

Pasul următor l-am făcut după ce am văzut Războiul Stelelor la cinematograf. Mi-a plăcut foarte mult de Luke Skywalker, dar și de Ben Kenobi. Seara acasă, când m-am pus să mă culc, imaginația iar a început să-mi dea palpitații, dar într-un moment de rară sclipire genială am combătut-o cu propriile ei arme: mi-am imaginat că Luke și Obi One sunt lângă pat cu săbiile lor laser și ciopârțesc de zor toți monștrii care vroiau să-mi facă rău. Din momentul acela, n-am mai dormit singur, cei doi bodyguarzi ai mei stăteau de veghe unul la cap altul la picioare de seara până dimineața și mă protejau de toate arătăriule născocite de imaginația mea bolnavă.

Acum am crescut, și seara când mă bag în pat nu trec 5 minute si deja sunt adormit. Mi-e dor de imaginația mea bogată …