Alternative Vision

Artmania 2009 - Ziua a doua

Sâmbătă, 18 iulie, am fost la Sibiu la festivalul Artmania. Anul ăsta m-am trezit mai devreme ca anul trecut că vreau să merg, așa că mi-am aranjat cazarea la o pensiune mai apropiata de centru.

Pe la vreo două dupămasa am plecat prin centru să mănânc, să fac o poză, în mare să-mi omor timpul liber dinaintea concertelor. Mă așez la o terasă, vine chelnărul, îmi ia comanda și după doup minute vine să-mi spună că au rămas fără bucătar. Beau un suc, așa să nu mă scol direct de la terasă, îl plătesc și mă mult în altă parte. Aici, meniu foarte restrâns, m-am ridicat repede și mi-am continuat căutarea. Într-un final am găsit o altă terasă unde am mâncat o pizza, după care mi-am dus aparatul foto inapoi la pensiune.

Revenit in piața mare, am intrat țn incinta festivalului. Pac pac, dau biletul, primesc o brațară și mă pun să-mi caut un loc cât mai bun pentru vizionarea scenei. Între timp, mi-am mai luat un suc, și au început cei de la Subscribe concertul. De la început am rămas impresionat de sonorizarea împecabilă ce oferea un nivel foarte ridicat de decibeli.

S-au zbânțuit cei de la Subscribe pe scenă, mai grohăieli, mai versuri ușor de înțeles, iar după vreo oră au terminat concertul. Mi-a plăcut dinamica lor pe scenă, au fost foarte activi, deși publicul încă nu se adunase într-un număr așa mare.

După vreo jumate de oră, au apărut cei de la Pain. Decorul scenei s-a modificat un pic între timp, iar eu parca m-am obișnuit cu volumul sonorului. Au făcut spectacol mai  fain decât cei de la Subscribe, dar mă și așteptam la așa ceva.

În schimb, Nightwish m-au surprins plăcut. Imediat cum au terminat cei de la Pain, s-a curățat scena și au început pregătirile pentru show-ul de final. Toti participanții au rămas uimiți când au văzut pregătirile pirotehnice de pe scenă. Foc, artificii, lumini, toate sincronizate perfect pe ritmurile muzicii. Un spectacol cum mai rar vezi pe meleagurile noastre. Singurul reproș ar fi că s0a terminat cam repede, pe la 11:30.

Cu urechile încă țiuind de la concert, am hotărât că e destul pentru o zi, așa că m-am retras în camera de la pensiune și am făcut un rezumat mental al zilei, cu zâmbetul pe buze, într-o stare de surzenie temporară. A meritat! Ne vedem și la anu. Până atunci mai e peninsula …

Biserici de lemn (I)

De câteva zile m-am tot gândit la weekend-ul acesta pentru o sedință foto. OK, aparat foto dețin, problema a fost ce să fotografiez. După câteva idei înainte de culcare și multe căutări pe net am ajuns la o temă destul de inedită, zic eu, bisericile de lemn din județul Timiș. Deși până săptămâna trecută nici nu știam că există, de cum am dat pe net de ele, mi-au stârnit curiozitatea. Așa că astăzi am fost într-o plimbare la trei din ele.

Biseria de la Bătești am descoperit-o inâmplător, mergând spre Jupânești, unde din sursele mele se află o biserică din lemn. Ne-am oprit în sat și am întrebat oamenii de biserică. Un domn, foarte amabil, ne-a explicat unde e și a plecat după chei, spunându-ne că ne va arăta biserica. Ajunși în curtea bisericii, am și deschis aparatul foto și am inceput să fotografiez. Domnul ne-a povestit despre istoria lăcașului, ne-a invitat înăuntru, unde nu m-am putut abține de la fotografiere. La final i-am mulțumit frumos, am lăsat o mică atenție pentru biserică, o mică atenție pentru el, și ne-am continuat traseul.

Următoarea pe listă a fost Biserica din Curtea. Pe asta am găsit-o mult mai ușor, deocarece e situată în curtea actualei biserici a satului. Aici n-am mai avut norocul unui “ghid”, doar o doamnă care ne-a deschis biserica și ne-a lăsat să ne facem damblaua. Deși pe dinafară e tencuită și văruită până la acoperiș, pe dinăuntru se poate vedea ușor lemnul folosit în construcție. Mult mai îngrijită decât cea de la Bătești, cred că încă mai e folosită și în ziua de azi, deoarece era destul de curată și pregătită pentru sărbătorile de Paște. După câteva poze, ne-am zis că e destul și ne-am hotărât să mergem mai departe.

Ultima a fost Biserica de la Românești, pe care, după ce am întrebat o doamnă amabilă din sat, am gasit-o în cimitir. Aici n-am mai avut norocul să intrăm, deoarece a fost închisă și n-am gasit pe nimeni să de deschidă. Biserica este complet din lemn, bine îngrijită, cu șindrila proaspăt schimbată. La fel ca și la cea din Bătești, se pot observa incheieturile in stil “coadă de rândunică” specifice pentru aceste construcții din zonă (din ce mi-a zis domnul amabil din Bătești).

Per ansamblu, o zi cu vreme  frumoasă, locuri interesante și oameni prietenoși. Ce poți să ceri mai mult de la viață?

Poze aici