Archive for the ‘Cotidian’ Category
You are currently browsing the archives for the Cotidian category.
15
Apr
2009
“Nu stii din ce cauză se blochează compu’ ?”
Ajung azi la lucru, pornesc calculatorul, deschid mail-ul, messenger-ul, browser-ul, nu trec nici 5 minute și mă trezesc cu urmatorul mesaj pe messenger:
“sal nu stii din ce cauza se blocheaza compu ?”
Mă uit cine are chef de glume de dimineață și văd ca e un vecin de-al meu, nu prea specialist in de-ale calculatoarelor. Mi-am dat seama că nu e o glumă, dar na, zic hai să întreb, poate stă omul așa dimineața și n-are nimic mai bun de făcut.
“tu glumesti acuma?”
La care el îmi răspunde senin că nu glumește deloc, lui chiar i se blochează compu’. Il rog să-mi dea detalii că așa e ca și cum l-aș pune să ghicească un număr intre 0 si 65535. A urmat o serie de întrebări de genu “Când se blochează? “, “Ce temperatură are procesorul?”, “Ai mai adăugat RAM în sistem?” cam vreo 20 de minute, după care n-am ajuns la nici o concluzie …
La un moment dat, când eram gata să mă dau bătut, mă întreabă dacă știu de unde poate lua alt cooler de placă video, deoarece ăsta actual nu mai merge. Simt cum mi se urcă tensiunea instant, îi trag vreo 3 înjurături fictive și îi spun că de aia i se și blochează compu’ și că nu știu de unde ar putea să cumpere alt cooler, și termin conversația inutilă.
Oameni buni, data viitoare când mai vreți să mă întrebați ceva de calculatoare, gândiți-vă că nu sunt ghicitor în stele, nu am puteri extrasenzoriale și nici nu cunosc vreo “mama omida” pe care să o consult. Încercați să-mi prezentați problema într-un mod cât mai logic, fără a lăsa pe afară unele amănunte, oricât de nesemnificative pot părea. Altfel riscați să primiți un călduros “ignore” pe perioadă nedeterminată.
10
Apr
2009
Detector de minciuni
Am fost aseară în oraș cu niște prieteni pe care nu i-am mai văzut de mult. Toate frumoase, ne întâlnim în Unirii, ne hotărâm unde să ne cheltuim banii și ne așezăm la o masă. Unul din prieteni a venit însoțit, cu viitoarea fostă viitoare fostă prietenă (prea îmbârligat să rețin telenovele cotidiene).
Stând la masă așa ca oamenii care nu s-au văzut de mult, începem să ne aducem la curent cu ce a mai învârtit fiecare, totul cu ușoară tentă comică, nu de alta, da să nu bem de năcaz. Bem, povestim. Povestim, bem.
La un moment dat, nu imi aduc aminte cum s-a ajuns la subiectul ăsta, dar prietenul începe să-și laude performanțele sale referitor la sexul oral. Foarte sigur pe el, afirmă că el poate face cu limba ce alți nici nu își imaginează … Deodată prietena lui, din fața zâmbăreață pe care a avut-o s-a schimbat într-una dezamăgită , profund afectată de afirmațiile lui. Normal că n-am putut să scap momentul și să-i arunc o remarcă de genu “Mai taci drec, că prea spui prostii!”, folosindu-mă și de expresia de pe fața prietenei sale.
Așa că, dragii mei, data viitoare când vă mai mănâncă pe limbă câte o chestie pe care cineva de lângă voi o poate infirma foarte expresiv … dacă nu puteți să-i dați un aer de glumă, mai bine tăceți și mai luați o gură de bere. Nu de alta, dar destul vă umplu alții de “glorie”, nu mai tebuie să va împroșcați singuri.
7
Apr
2009
“Nu vindem tutun și alcool pe bonuri” … teoretic
Sâmbătă seara, ca în majoriatea sâmbetelor, mi-am sunat prietenii să socializăm. Ca și opțiuni aveam să mergem la o pizza, ceea ce știam toți că se va termina repede, să mergem într-un bar, ceea ce nu e pe placul majorității sau să ne adunăm în intimitatea apartamentului unuia dintre noi. Poate din comoditate, poate din felul nostru de a fi, am optat pentru varianta a treia.
Ca să nu stăm pe sec, mergem la magazinul de la colțul blocului pentru ceva bere, suc și chipsuri. Ajunși în magazin, luăm marfa și ajungem la “caserie”. Acolo, un prieten scoate bonuri de masă, eu rapid și cu un simț civic acut, il iau tare cum că pe bonuri nu poate cumpăra alcool. Nici nu termin de rostit observația, că de la casă, vânzătoarea, senină îmi taie elanul:
“Cum nu? La noi se vinde orice pe bonuri de masă.”
Mă uit la ea mirat, îmi dau seama că sintagma “orice lege e făcută spre a fi încălcată” se aplică foarte bine de prea multe ori, mă relaxez, la urma urmei, noi ne-am aprovizionat, ea a făcut profit, toată lumea e mulțumită. Scoatem 3 bonuri, plătim diferenta de 5 lei și plecăm.
Acum stau și mă gândesc, oare verifică cineva comerțul pe bonuri?
6
Apr
2009
Deşteaptă-te române sau stai în banca ta
Ieri a venit un vecin la mine să-l ajut să se “lege la internet”. Îmi explică omul că şi-a luat un router wireless şi e nervos foc deoarece de vreo 3 ore se chinuie cu el, şi când într-un final a pus mâna pe manual, s-a pierdut în termeni tehnici precum TCP, protocol, adresă IP, WAN, LAN.
Mă fac decent (îmi iau un tricou pe mine) şi urc la el. Ajung acolo, un amărât de Pentium 3 cu veo 600 MB RAM. Windows XP, placa wireless pe USB. Buun, îl întreb unde are modemul, el îmi răspunde rapid, în calculator. Ma uit la el mirat, cum “în calculator? Eşti sigur?”. “Da” îmi răspunde el, doar că nu ştie cum să-l conecteze la interfaţa WAN a router-ului. Stau puţin să analizez situaţia “la rece”, mă uit în spate la unitatea centrală să vad şi eu modem-ul ăla fantastic, şi când colo, e doar un modem dialup. Mă apucă râsul şi îl întreb de la cine are net. El se uită buimac la mine. Văd ca nu m-a înţeles şi îl inteb mai explicit: “Cu cine ai încheiat abonament de acces la Internet?”. Lejer mă anunţă că nu are abonament, dar că “se bagă pe wireless”.
Mă gândesc, are rost să încep măcar să-i explic unde a greşit fundamental, sau nu pot sa combat teoremele “specialistului” care l-a îndoctrinat. Mă gândesc la o modalitate cât mai uşoară să-i explic cu ce se mănâncă termenii ăia tehnici care l-au făcut să-mi sune la uşă, şi încet-încet îi desenez o schiţă cu reţele, subreţele şi router-e. Dă omu din cap cam sceptic, deoarece ii invalidez teorema “netului wireless gratuit”. Într-un final dă semne de iluminare şi pare că a înţeles că fără un abonament nu se poate conecta la internet.
Într-un final îi arăt cum poate intra în interfaţa de configurare a router-ului, şi îl las într-o stare de depresie temporară să digere informaţiile recent acumulate.
Diseara mă aştept să sune iar …
6
Apr
2009
Mirajul RAM-ului şi prostia românului
Eşti un român în căutarea unui calculator. Bani nu ai niciodată destui. Mergi prin magazine, te interesezi, întrebi vânzători, dar la final, singurul lucru pe care l-ai aflat este imensitatea prostie a vânzătorului român de tehnică de calcul. Te pui sa cauţi tot felul de oferte, găseşti configuraţii care mai de care mai ieftine dar extraordinare pentru jocuri.
Procesor Dual Core, Quad Core, harddisk de 500 GB, de 320 GB, memorie RAM 1 - 2 GB, placă video de 512 RAM, oferta deja pare extraordinară, mai ales că se poate achiziţiona şi în rate. Mergi fuga la magazin şi te îndatorezi pe următorii 3 ani. Rata nu e mult pe lună, nu contează că în final vei plăti de 3 ori preţul calculatorului pe care după 3 ani îl vei putea folosi doar ca măsuţă de flori.
Ajungi acasă cu el, îl despachetezi şi aştepţi “pretenul” cu care ai vorbit mai devreme să vină sa-ţi instaleze toate cele necesare pentru a te bucura de o experienţă cât mai placută cu noua “sculă” cumparată. Până aici toate fumoase. Se pune “pretenu” să-l monteze şi constată cu stupoare că nu ai suficiente cabluri. Imprimanta ce-ai achiziţionat-o la superofertă are cartuşuri de test, nu poate să o conecteze la calculator deoarece nu ai primit cablu USB şi nici monitorul analog nu se poate conecta la portul DVI al plăcii video. Deja entuziasmul creat de achiziţionare începe să se piardă. Uşor uşor se instalează o stare de nervozitate. Te mai calmezi când “pretenul” iţi spune că are el acasă un adaptor pentru monitor si ţi-l aduce imediat.
În momentul cand vezi deja dealul verde de pe monitor şti ca windows-ul a fost instalat si parca te mai calmezi un pic. Urmează o serie de reporniri care te cam bagă în ceaţă, dar dacă “pretenul” zice că aşa e normal, nu-ţi faci prea mari probleme. Deja aştepţi cu nerăbdare să joci unul din jocurile aduse de “preten”, pe care la el le-ai jucat cu sufletul la gură şi ai rămas uimit de grafica extraordinară. Gata, need for speed pro street porneşte, “pretenul” setează una alta prin meniuri şi eşti gata de cursă. Se încarcă … încă se încarcă … hmm la pretenu dura mai putin, iţi spui în gând, dar uiţi repede cand vezi că eşti la volanul bolidului care nu arată deloc cum îl ştiai de la “pretenu”. Entuziasmul cursei te-a părăsit. Te întorci către “preten” şi-l întrebi de ce la tine se vede aşa şi la el mult mai frumos. El, cu un zâmbet discret, îţi explică diferenţa dintre calculatorul lui si al tău. Tu, fără să înţelegi mare lucru îi spui ca nu contează că el a dat 4000 lei pe calculator, al tau are placa video de 512, ca a lui. “Pretenul” deja râde în hohote lângă tine, încercând sa-ţi explice diferenta de 3 generaţii dintre plăcile voastre cu aceeaşi cantitate de memorie.
E deja târziu în noapte, tu stai încă în faţa calculatorului. “Pretenul” a plecat acasă. Începi să te obişnuieşti cu capacităţile plăcii tale video şi îţi promiţi ca la următorul calculator pe care ţi-l cumperi vei fi mai precaut. Dar până atunci mai e mult, trebuie să-l achiţi pe acesta …